Holoangărul din mine...

 

Nu are liniște holoangărul din mine,

Nu are liniște și nici noroc,

Povestea de la gurile de mine

A-ncremenit de-o vreme pe șaitroc;

Nici Arieșul parcă nu mai poartă

Dureri de aur lunecând pe prund,

Așa îmi vine să mă duc din soartă

Și-n lumea negrăită să m-ascund...

„Norocul bun” l-a prăpădit năpasta,

De celălalt „noroc” de-acum mă tem,

Câtă mizerie-i pe lumea asta,

Câtă mizerie și cât blestem!

Prin Munții tot mai triști și mai golași

Mă poartă amintirile de-a valma,

Compatrioții mei, vânduți și lași,

O să v-ajungă din strămoși sudalma!

Moții și-n somn vorbesc despre cianură,

Cu dorul vitregit dinspre ortaci

Și cineva îmi face semn spre gură

Cu lămpașul fumegându-i: taci!

Nicolae Nicoară-Horia