Poezia e Aerul
Pe care
Îl
Respir,
În vremea
În care
Nevoia de Aer
E tot mai
Acută.
Mă-ntreb deseori
Și mă mir:
De ce-a băut
Oare,
Înțeleptul Socrate,
Cucută?
Nimeni nu este
Etern,
Fără-ndoială,
Știu!
Inteligența
Omului modern
E tot
Mai
Artificială
Și Omul
Tot mai târziu...
Scriu și eu și dacă scriu, ce-i dacă?
Îmi spune unul-geniu-la ce bun!
M-am supărat pe mine, o să-mi treacă
Precum toamna frunza de gorun...
Ne-am certat de la nimica toată,
Cum se ceartă-n iureș val cu val,
Dar Râul, care curge, cum le iartă,
Iar când ajung lângă al Marii mal
Ca norii-n Poezie se răzbună...
Azi nicio poticală nu mă-ncape!
Știu, orice supărare nu e bună
Când împăcarea e atât de-aproape!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu