Din cinci pâini a săturat norodul
Și doi pești, atunci într-o pustie-
Erau aproape de cinci mii de guri,
Așa precum în Cartea sfântă scrie...
Ev. Matei 14-22
-Cuvinte duminicale-
În vremurile de-afară, tulburi
și grele,
Din vacarmul vieții Tu mă asculți:
Înmulțește, Doamne, cuvintele
mele,
Pâini sunt și acestea pentru
cei mulți!
Din tot ce-am primit, facă-se
dar,
Să nu rămână flămândă nicio
ființă,
Ruga mea, știu, nu este-n zadar,
Zadarnic e Omul fără credință!
Nevrednice-s faptele fără
Cuvânt,
În inima mea se-aude cum bate,
De la facerea lumii, aici pe pământ,
A fost și rămâne începutul din
toate!
Precum din Minunea aceea,
Părinte,
Făcută de Fiul, acolo-n pustie,
Înmulțește, spre jertfă, aceste
cuvinte
Și-nvrednicește-le în Poezie...
Aceeași rugăciune de-o vreme
Îmi stăruie-n gând
Ziua și noaptea,
Mereu:
Înmulțește pâinea Ta, Doamne
Și pentru neamul acesta,
Tot mai flămând,
Neamul numelui meu!
Alungă blestemul care apasă
Pe umerii Carpaților
Mei!
Când ne punem, puținii la
masă,
Tot mai stropită cu lacrimi
E Lumina ce cade
peste ei...
Tu știi, așa supărată cum
este,
Lumina aceasta
Cât mi-e de dragă!
Acum,
Din toată povestea durută,
Mi-a rămas în Gând
Rugăciunea
Întreagă:
Înmulțește pâinea Ta, Doamne,
Pentru norodul
Tot mai flămând!
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu