„Eli, Eli, lama sabahtani!”
Ev. Matei 27, 46
Se mută vremea tot mai spre
apus,
Din vineri, Doamne, îmi aduc
aminte
De Fiul Tău pe cruce când Ți-a
spus
Toată durerea lumii din
cuvinte:
O, „Eli, Eli, lama sabahtani!”
Și s-a cutremurat întreaga
fire,
„Să-L răstignim!” Se-aud și-acum tiranii,
Pe Cel ce ne-a dat Pace și
Iubire!
* * *
Unii spun că sunt în Evul Mediu,
Că sufletul din mine-i încă
sclav,
Credința pentru ei nu-i un
remediu,
Oricât ar fi creștinul de
bolnav!
Spună, dar, ce vor, de mult
nu-mi pasă,
Și nu mă sperie scuipatul lor,
Pe sufletul acesta nu m-apasă
Nici în treacăt umbra vreunui
nor...
Am învățat, acolo printre
Moți,
Pe mal de Dor și de-Arieș
durut,
„Roagă-te, copchile, pentru
toți,
Cuvinte ai destule
cu-mprumut!”
Cred în ce simt și nu dau
socoteală
Oricât mi-ar fi aproapele
de-ateu
Și n-am pus niciodată
la-ndoială
Dacă există-n ceruri Dumnezeu!
Nicolae Nicoară-Horia
Izvor
de mir...


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu