duminică, noiembrie 22, 2026

M-a născut mama...


 


 

Bucură-te, Suflete, cât vrei!

E Ziua ta, Doamne, ziua în care

Au văzut Lumina ochii mei

Din Soarele ce din Cuvânt răsare...

 

De El nu poate nimeni să se-atingă,

Putere pe pământ, zadarnic, nu-i!

Vor unii dintre „lucrători” să-l stingă,

Ce să pună oare-n locul Lui?

 

Vine îngerul din cer să-mi spună,

Eu întotdeauna de el ascult:

Te-a născut mama în a noua lună,

După numărătoarea de mai demult!

 

Intrase în biserică Maria Fecioară,

Ea, Maica Domnului de mai târziu,

Cuvintele din suflet se-nfioară

Pătrunse de Duh când le scriu...

 

M-a născut mama în ziua de Joi,

Notarul a scris Vineri în file,

De-atunci am rămas aici, printre voi

Și astăzi îmi spune lumea, Copile!

 

Bătrân, cât se poate, mă bucur că sunt

Și după târziu așa voi rămâne

De bună voie îngropat în cuvânt,

În cuvântul cel viu al Limbii Române!

 

Am întrebat-o pe mama, cum eram

Când m-a născut acolo pe lepedeu?

Nu am nicio poză de-atunci, nu am,

În ochii Îngerului mă văd mereu.

 

Neliniștit, nestatornic, precum scânteia,

Bun și frumos, ca toți copiii din lume

Și mi-a pus în mâini Cartea aceea,

Cu cele șapte silabe, drept nume.

 

De-atunci sunt șaptezeci și cinci de ani,

Întotdeauna în Sus, niciodată în jos,

N-am râvnit alte averi și nici bani,

Doar cuvintele, câte mi-au fost de folos...

 

Îngerul acela și azi mi se-arată,

Din zările lumii, dumnezeiești:

Bucură-te de-această Zi minunată,

Omule-frate, minune ce ești!

 

Mă bucur și nu fac nimănuia în ciudă,

Ziua Nașterii o are oricine,

Și ziua de care nu vrea să audă,

Clipa plecării din mine, din tine.

 

Ziua aceasta nu-i de vânzare

Și nu știe nimeni unde-am ajuns!

Scriu, câteodată cuvântul mă doare

Că nu mi-l citește Veacul de-ajuns...

Duminică, 22 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Niciun comentariu: