PENSIONARII...

06 august 2009, ora 7.51.

Dimineaţă.
Pe
Bulevard.
Eu,
În drum grăbit
Spre
Bibliotecă,
Ei,
Păşind agale
Spre
Nicăieri,
Cu punga de plastic
În
Mână...
Înlăuntrul ei,
Vântul-
Gemând
A
Singurătate...

RUGĂ ÎN ZIUA SCHIMBĂRII LA FAŢĂ...

06 august 2009.

Doamne, când va fi să-mi treacă

Umbra crucii peste Dor,

În Coliba cea săracă,

Sus pe Muntele Tabor,

Unde Te-ai schimbat la faţă

Şi de-atunci Te schimbi mereu,

Să mă pleci tăcut din viată,

Doamne, Dumnezeul meu!

Şi din slava Ta cerească,

Unde întristare nu-i,

Norul sfânt să–mi adumbrească

Pururi cu lumina lui

Raiul meu de Poezie

Şi-Adevăr, precum ai spus,

Doamne, când va fi să-mi fie

Ceasul pomenit mai sus...

STRUGURII...

05 august 2009, ora 12.00
Cu mama lui de mână trecea plângând prin piaţă,
Vreau struguri, spunea pruncul, cu glasul rugător,
Sunt acri, dragu' mamii, ca toate cele-n viaţă,
De pepenii cei galbeni şi de căpşuni mi-e dor!...
Mi-a asurzit Auzul, vederea mea atunci
Era aşa de tristă şi-atâta de sărată...
Ei, uite, are nenea aici din cei mai dulci
Şi strugurii aceia l-au luminat deodată...
Mi-am amintit de Tata şi de ciorchinii grei
De o Copilărie ce nu mă mai încape,
Acum, când mâna scrie, mi-e sufletul ca ei
Şi mustul lor sălbatic mă vinuie sub pleoape...

DE CE MĂ TACI?...

04/05 august 2009.

De ce mă taci, vorbeşte-mă acum,
Nu, încă nu e vremea să mă mut,
Ce voi lăsa în urma mea pe drum?
Tot ce-am luat din Viaţă cu-mprumut...

Cuvintele, pe fiecare-n parte
Le-am aşezat la locurile lor,
Doar Unul singur mi-a rămas departe,
De care veşnic o să-mi fie dor,

Doar Unul singur şi nu-l spun anume
Să nu te doară Adevărul lui,
Când voi pleca, de voi pleca din lume,
La capătul tăcerii să mi-l pui...

CÂND...

04 august. 2009.
CEZAREI

Când mi-e bolnav un prieten
Şi eu
Aşa mă simt,
Pustiul nepăsării
Nu poate
Să m-ascundă,
Voi pipăiţi-mi rana
Din care
Nu vă mint,
Mi-e trupul ars
De sete
Şi inima flămândă...
Când mi-e bolnav un prieten
Coboară-n mine
Sara,
Precum el, fântânarul,
Acolo în adânc,
Prin ochii mei nisipul
Îşi mântuie
Sahara,
Când mi-e bolnav un prieten
Nu pot
Nici să mănânc...
Când mi-e bolnavă Mama,
Aş vrea
Să nu mai fie!
De ea
Să nu se-atingă durerea
Din cuvânt,
Se surpă Cerul,
Doamne,
Întreg,

În Poezie,
Bolnavă fie pururi
Tristeţea
Pe pământ...

RESPIRAŢIA MAMEI...

Duminică, 02 august 2009, ora 1.21

Îi văd Respiraţia
Împăcată...
Nici nu mai ştiu
Dacă
O Mamă
Poate s-adoarmă
În Viaţă
Vreodată...
La capătul Somnului,
Cel
Dinspre lume,
Poemul meu,
Încă,
O strigă pe nume...
De ce nu dormi, Mamă?
Ea, respiră
Şi
Tace,
Mâinile ei
Au semnul de Pace,
Aşa cum stau
Ele-
Ce dulce minune!
Ca o biserică
În
Rugăciune...
Îi pipăi cuvântul
Albastru
Şi
Doare-
Mama e trează,
Acolo
În zare
Ca un abur subţire,
Treaptă
Cu treaptă,
Ea urcă
Spre Cerul
Care-o aşteaptă...

VINĂ...

Sunt vinovat pentru tăcere,
Sunt vinovat pentru că sunt,
Dar nu e Maica vinovată
De naşterea întru cuvânt...

În toate-mi căutaţi o vină,
De vă întreb, dar vina, ce-i?
Sunt vinovat pentru Lumină,
Sunt vinovat de Umbra ei...

M-am săturat de libertate
Şi de mirare uneori,
Încătuşaţi-mă cu Aer,
Înlăcrimaţi-mă cu flori,

Ori împuşcaţi-mă cu stele,
Sau cu uitare, dacă vreţi,
Dar prin cătarea vorbei voastre
Nu sunt acela ce-l vedeţi...

Mă doare o durere-albastră,
Dintre fântâni şi curcubeu,
Sunt vinovat de vina voastră
De-a fi contemporani mereu...