15/16 Martie 2011.
Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit sub stele
Şi a gemut în lacrimi ţărâna prea sărată,
În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele
Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată!
Cei care îl visează şi azi legat cu funii
Şi spânzurat de Cerul în care s-a ascuns-
Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii,
Toţi mugurii din codri se-aud pleznind în plâns...
Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebaţi acum,
Un fluier îşi topeşte în mine întreg amarul,
Îl judecă pe Iancu şi-l spânzură postum-
Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul...
..........................................................................
Iancule Avram, cel viul, precum mereu ţi-am zis,
Mai treacă de la tine durerea şi ne iartă-
Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit în Vis
Şi a gemut sub stele ţărâna prescurată...
vineri, martie 18, 2011
marți, martie 15, 2011
Scrisoare din Arizona...
14/15 Martie 2011.
Lui I. N.
Răspuns unui prieten drag, pribegind prin deşerturile Arizonei...
„Tot mai scurte ni se par clipele, zilele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Rămân în urma noastră amintirile-
Cine la cină să le mai cheme?
Adunăm în sertarele Vieţii de toate,
Şifonierele ne sunt tescuite şi ele...”
Mi-ai umplut sufletul de singurătate,
Prieten drag al tinereţilor mele...
Cum arde acolo, departe de ţară,
Scrisoarea ta scrisă cu litere adânci,
Durut înmuitate-n cernela amară
Şi iarăşi urc Dealul acela pe brânci
Şi iarăşi mă umplu de pacea rămasă
Sub streaşina Vremii, în cuibul de lut,
Ce Dor îmi lumină paşii spre Casă!
Copilăria în care o să mă mut...
„Tot mai scurte ni se par zilele, clipele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Cocorii îşi frâng în uitare aripile-
Cine din toamnă să îi mai cheme?...”
Lui I. N.
Răspuns unui prieten drag, pribegind prin deşerturile Arizonei...
„Tot mai scurte ni se par clipele, zilele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Rămân în urma noastră amintirile-
Cine la cină să le mai cheme?
Adunăm în sertarele Vieţii de toate,
Şifonierele ne sunt tescuite şi ele...”
Mi-ai umplut sufletul de singurătate,
Prieten drag al tinereţilor mele...
Cum arde acolo, departe de ţară,
Scrisoarea ta scrisă cu litere adânci,
Durut înmuitate-n cernela amară
Şi iarăşi urc Dealul acela pe brânci
Şi iarăşi mă umplu de pacea rămasă
Sub streaşina Vremii, în cuibul de lut,
Ce Dor îmi lumină paşii spre Casă!
Copilăria în care o să mă mut...
„Tot mai scurte ni se par zilele, clipele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Cocorii îşi frâng în uitare aripile-
Cine din toamnă să îi mai cheme?...”
luni, martie 14, 2011
De ce mă chemi...
12/13 Martie 2011.
De ce mă chemi? Sunt lângă tine-acum,
Lumina mea, ne-preţuită vamă,
Curg pe pământ dezastrele duium,
De întuneric să nu-ţi fie teamă...
De ce mă chemi? În tine sunt, sub tâmple,
Precum altoiul într-un port-altoi
Şi niciun rău nu are să se-ntâmple
Cât vom dura în lume amândoi...
De ce mă chemi? Tu ştii atât de bine
Din totul cât mă ai, mai mult mă ceri!
Şi totuşi mi-e atâta Dor de tine
Ca în Poemul scris alaltăieri...
De ce mă chemi? Sunt lângă tine-acum,
Lumina mea, ne-preţuită vamă,
Curg pe pământ dezastrele duium,
De întuneric să nu-ţi fie teamă...
De ce mă chemi? În tine sunt, sub tâmple,
Precum altoiul într-un port-altoi
Şi niciun rău nu are să se-ntâmple
Cât vom dura în lume amândoi...
De ce mă chemi? Tu ştii atât de bine
Din totul cât mă ai, mai mult mă ceri!
Şi totuşi mi-e atâta Dor de tine
Ca în Poemul scris alaltăieri...
marți, martie 08, 2011
LA MULŢI ANI!
Tuturor celor care poartă pe reverul sufletului numele acesta unic în dicţionarele lumii, alături de cuvântul Dor- FEMEIE!
EA, cea slăvită, umilită, cea din coasta bărbatului mereu – şi totuşi reazemul nostru, zarea de care ne lipim tâmplele obosite de Viaţă, dintotdeauna şi pentru totdeauna cel mai ceresc şi mai adevărat cuvânt lăsat de Dumnezeu oamenilor aici pe pământul acesta!
SĂ NU FIE OMUL SINGUR!
Cu plecăciunea cuvenită fiecăreia în parte, alături de această dulce boare de vânt, leagănul tuturor copilăriilor în care ne cuibărim mereu gândurile-MAMA!
Să vă fie mereu Duminică în suflet!
LA MULŢI ANI!
duminică, martie 06, 2011
Numele frumuseţii...
Duminică, 6 Martie 2011.
De frumuseţea ta de ce te miri?
Prin ea coboară Cerul peste lume,
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu e de vină ea că are nume!
Cu el în braţe mi se face Dor,
Numele tău, din toate câte sunt,
Cel mai bogat şi cel mai dătător
De pace şi de Dragoste-n cuvânt!
Eu ştiu că te-nfiori când mă citeşti,
Cum se-nfioară vântul de pe liră,
Nu ştiu nici eu anume cine eşti
Şi ochii mei de ce mi te admiră...
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu cerceta aceste legi divine,
De frumuseţea ta să nu te miri,
Nici să nu o-ntrebi de unde vine...
De frumuseţea ta de ce te miri?
Prin ea coboară Cerul peste lume,
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu e de vină ea că are nume!
Cu el în braţe mi se face Dor,
Numele tău, din toate câte sunt,
Cel mai bogat şi cel mai dătător
De pace şi de Dragoste-n cuvânt!
Eu ştiu că te-nfiori când mă citeşti,
Cum se-nfioară vântul de pe liră,
Nu ştiu nici eu anume cine eşti
Şi ochii mei de ce mi te admiră...
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu cerceta aceste legi divine,
De frumuseţea ta să nu te miri,
Nici să nu o-ntrebi de unde vine...
joi, martie 03, 2011
Sunt, ne-sunt...
1 Martie 2011.
Sunt ca un Râu rănit pe prund,
Sunt ca un ţipăt ne născut
Şi-aşa îmi vine să m-ascund
În liniştea de la început...
Şi-aşa îmi vine să mă duc
Până la capăt de poveste,
Mi-e sufletul un pui de cuc
În cuibul care nu mai este...
Sunt ca un roi pierdut de-albine,
Tu iartă-mă, de poţi şi vrei,
Greşala mea de unde vine?
Nici ea nu ştie, treaba ei-
Primeşte-mă în stup la tine...
Sunt ca un Râu rănit pe prund,
Sunt ca un ţipăt ne născut
Şi-aşa îmi vine să m-ascund
În liniştea de la început...
Şi-aşa îmi vine să mă duc
Până la capăt de poveste,
Mi-e sufletul un pui de cuc
În cuibul care nu mai este...
Sunt ca un roi pierdut de-albine,
Tu iartă-mă, de poţi şi vrei,
Greşala mea de unde vine?
Nici ea nu ştie, treaba ei-
Primeşte-mă în stup la tine...
Elegie de Primăvară...
1 Martie 2011, spre seară...
E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La tine-i cald şi-i vreme bună,
Nicio tristeţe nu te-apasă,
Nicio risipă nu te-adună...
Eşti precum Marea Galileii
De chipul lui Iisus flămândă...
Să-ţi râdă-n suflet ghioceii
Cu floarea sfântă şi plăpândă!
Înmugureşte-n mine zborul
Din Rugăciunea ta înaltă,
Dezleagă-mi de îngheţ izvorul
Şi-n DOR să curgem laolaltă!...
E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La mine iarna e în toi,
Cu Elegia stau la masă
Şi viscoleşte între noi...
E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La tine-i cald şi-i vreme bună,
Nicio tristeţe nu te-apasă,
Nicio risipă nu te-adună...
Eşti precum Marea Galileii
De chipul lui Iisus flămândă...
Să-ţi râdă-n suflet ghioceii
Cu floarea sfântă şi plăpândă!
Înmugureşte-n mine zborul
Din Rugăciunea ta înaltă,
Dezleagă-mi de îngheţ izvorul
Şi-n DOR să curgem laolaltă!...
E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La mine iarna e în toi,
Cu Elegia stau la masă
Şi viscoleşte între noi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
