Zi de post...

Miercuri, 28 Februarie 2018

„Mor pentru popor!”

Horea

Astăzi e o zi neagră de post

Și gura mea nu mai spune nimic,

În inima lui îmi caut adăpost,

Eu, Nicolae-Horia, cel mic!

Oasele scrâșnesc de-o cumplită durere,

Blestemul acela tot mușcă din frig,

Sufletul nici nu mai are putere

Horea, Horia, să te mai strig!

Pe Dealul furcilor, acolo sub roată,

Cuvintele tale mă dor fulgerate:

Ele nu vor amuți niciodată:

„Mor pentru popor” și pentru dreptate!

Niciun călău nu poate să șteargă

Istoria Neamului, scrisă atunci,

Astăzi e o zi de post neagră,

Se tânguie lumina pe Dealul cu furci...

Nicolae Nicoară-Horia

Iartă-mi supărarea...

27 Februarie 2018

De o vreme vremea e tot mai ostilă,

Geme de durere umbra sub gorun,

Scurmă deznădejdea, mi se face silă,

Vă vorbesc degeaba, să tac la ce bun?

Plin de-amărăciune se-ncovoaie cerul,

Iartă-mi supărarea arsă din cuvânt,

Peste țară iarăși se pogoară gerul,

Parcă nu-s destule patimi câte sunt!

Dorul, numai Dorul singur mă alină,

Vremea de o vreme e tot mai inaptă,

Vine primăvara? Cât aș vrea să vină!

Horia, străbunul și el o așteaptă...

Nicolae Nicoară-Horia

Adevărul...

Duminică, 25 Februarie 2018

„Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

„Adevărul aur?

După aur aleargă toți, de adevăr fug toți.”

Mihai Eminescu

Vă spun și repet cu părere de rău,

Adevărul nu se cumpără, nici nu se vinde,

El nu este numai al meu, ori al tău,

Pe amândoi în brațele lui ne cuprinde!

Prieten, neprieten, fiecare îl are

Drept mărturie de la nașterea lui,

Nu cred în cel care-l strigă mai tare,

Cum nu cred în iubirea dintre statui!

Adevărul din față, dar și cel din dos

Doar unul singur l-am avut în viață!

Adevăr care mângâie, adevăr dureros,

Numai cu dragoste sfântă se-nvață!

Mereu aproape, niciodată străin,

În toate bătăliile mi-a fost strateg,

Adevărul nu este mai mult, mai puțin,

E precum soarele, întotdeauna întreg!

Nicolae Nicoară-Horia

Tu n-auzi Dragobetele cum vine...

Vineri, 23 Februarie 2018

Luciei

De tot ce-i românesc ne e rușine,

Până și limba parcă e un chin,

Tu nu auzi Logodnicul cum vine?

E Dragobetul nostru, nu-i străin!

Zeu tânăr și frumos peste măsură,

Lui Valentin venit aici anume

El nu îi poartă niciun fel de ură,

Au loc destul îndrăgostiții-n lume!

De ziua lui, îți mai aduci aminte?

A fost logodna noastră pe pământ

Și cununia, cea dintre cuvinte,

Când ai spus „da” acelui care sunt!

Și mi-ai șoptit: îmi ești atât de drag!

Tu nu auzi Năvalnicul cum vine?

Cu Dragostea înmugurită-n prag

Noi să-l întâmpinăm cum se cuvine...

Nicolae Nicoară-Horia

După dictare...

21 Februarie 2018

Mi-am adus aminte, amintirea-i vie,

Domnul cu mustață unde-o fi nu știu,

Plin de zel „slujbașul” mi-a poruncit: scrie!

Eu după dictare la proces nu scriu!

Sângele prin mine iarăși se răscoală,

Sunt ca un vezuviu plin de lavă tot,

Unde e copilul cel suspus la școală?

Inima îmi spune, nu vreau și nu pot!

Cel care denunță blestemat să fie,

Pe cel ce muncește și e gospodar,

Jocul de-a „denunțul” nu îmi place mie,

Eu din tinerețe am fost călușar!

Puneți-i cătușe! Ce poruncă oarbă!

Îl vedeam în lanțuri pe Cel din Albac

Și simțeam văzduhul cum vrea să mă soarbă,

Nu scriu la comandă, n-am să scriu în veac!

Nicolae Nicoară-Horia

Ferește-te...

20 Februarie 2018

„Ferește-te din calea celui rău!”,

Așa mi-ai spus când ai plecat din viață

Și n-am uitat de-atunci cuvântul tău

Ce mi-a rămas de-a pururea povață!

Ca un creștin adevărat îndură,

Nimic din ființa ta nu se clintește,

Nu fi ecoul celui ce te-njură,

Nici bumerangul care te lovește!

Totul ce-i al tău e pus deoparte,

Pe Dumnezeu nu-i cine să-l învingă!

Și sufletul din tine-i fără moarte,

De el nu poate nimeni să se-atingă...

Ferește-te din fața celui slut

Pe drumul care duce înspre vamă,

Porunca ta, din aer și din lut,

N-am s-o uit în veci, slăvită Mamă!

Nicolae Nicoară-Horia

Centenar...

Duminică, 18 Februarie 2018

Centenar, tu, Centenar,

Cântec sfânt și luminos,

La o piatră de hotar

Sus pe cruce stă Hristos!

Cu privirea Lui plecată

Înspre Golgota suspină:

Doamne, milostive Tată,

Țara asta nu-i de vină!

Prin Grădina ei în floare

Se plimba Măicuța mea,

Sufletul din ea mă doare,

Geme sub povară grea!

Eu Te rog, de sub cerime

Pe românii, neam de daci,

Întru Sfânta-ne Treime,

Pe vecie să-i împaci!

Iar celor ce semănat-au

Vânt peste meleagul lor

Dă-le, Doamne, tot ce n-au

Dintru românescul Dor!

De pe crucea îndurerată,

Învierea Mea să fie

Pentru Țara asta, Tată,

Scumpă țară, Românie!

....................................

Centenar, tu, Centenar,

Semn de pace pe pământ,

Rugăciune și altar,

Cântec niciodată frânt...

Nicolae Nicoară-Horia