Cu bucurii tot mai puține
Pe Maică brațele n-o dor,
De două mii de ani ea ține
Lumina Sfântului Odor...
Curg lacrimile ei pe-obraz,
Cu-aceeași ură erbicidă
Irodul vremii vrea și azi
Pe Pruncul Sfânt ca să-L ucidă...
.....................................................
Slăvită fii în veci, Marie,
Cu toate mamele ce sunt
Și ultimii atei să știe:
Ești Mama Lui de pe pământ!
Vineri, 26 Decembrie 2025
-Soborul Maicii Domnului-
Era un fag cu nume de Împărat,
El este și acum și va rămâne
Între silabe veșnic supărat-
E Fagul Crăișorului, române!
Am stat adeseori la umbra lui,
Cu Poezia lumii la taifas,
Nu-i Fagul Împăratului, nu-i,
nu-i!
E Fagul celui fără de popas,
E Fagul celui fără decorații
Din Unicul și alduitul Dor,
Să se cutremure de adevăr
Carpații
De-acum și până-n veșnicia lor!
Și din această jalnică poveste,
Prea vălurită pe-Arieș în jos,
Parcă-l aud cum fulgeră pe
creste:
„Nu stau de vorbă cu un
mincinos!”
Când Munții mei s-au răzvrătit
atunci
Cu toate Detunatele sub stele,
Dreptatea să învlăstărească-n prunci,
El este Fagul deznădejdii
mele...
Miercuri, 24 Decembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Nu se gată vremea, încă mai trăiesc
Până când pe lume vor mai fi cuvinte,
Am ajuns Ajunul, vin să-Ți mulțumesc
Pentru toată ziua, Bunule Părinte!
Îngerii din cer colindă
Și cu ei și Moș Crăciun,
Nu e om să nu-l cuprindă
Bucuria din Ajun!
Nimenea să nu se-ascundă
Și în lutul efemer
Duhul ei să vă pătrundă
Până-n ultimul ungher!
Vrajba dintre voi să piară,
Și în sufletele voastre
Azi Colindul se pogoară
Din tăriile albastre!
Nu-i colindă mai frumoasă,
O, ce Veste pe pământ!
La noapte în orice casă
Se va naște Pruncul Sfânt!
Frați români și alte nații
Câte-or fi pe lumea toată,
Cu credință așteptați-i
Nașterea cea minunată!
* * *
Se naște Fiul, Cel binevestit,
În Văzul și-n Auzul tuturor,
Măcar și el să fie fericit
Crăciunul, cel de-atunci,
nepăsător!
În han și-acum petrecerea e
multă
Și hărmălaia vieții e în toi,
Durerea Mamei, cine o ascultă?
E-aceeași nepăsare peste noi,
Nici el, Crăciunul, n-o
primește-n casă!
Cuprins de silă și de
îngâmfare,
Să-mi fie întrebarea
înțeleasă:
Merită el această Sărbătoare?
Poate-nțeleg creștinii și
ateii,
Din lumea asta, pururi
răzvrătită,
Stau demonii pe Marea Galileii
Să ducă omenirea în ispită!
.....................................................
E-un singur Adevăr, un altul
nu-i!
O singură Credință și-un Duh
Sfânt,
Se naște Fiul, este Ziua Lui
Din Calendarul Vieții pe
pământ!
* * *
Am primit o Veste și v-o dau
acum,
S-o luați desigur ca pe o
arvună,
Vine iar Crăciunul, magii sunt
pe drum,
Leru-i Doamne, leru-i, zările
răsună!
Steaua sus în ceruri se arată
iar
Și la Țebea parcă sub gorun
tribunul
În genunchi se roagă-duh de
moț hoinar:
Să primiți în pace, voi români
Ajunul!
Sus pe Scorucetul de durere
plin,
Tot făcându-și planuri focul
să-l aprindă,
Horea ascultă scâncetul divin
Așteptând amarnic gornicii
să-l prindă...
Fericită-i Clipa și adevărată!
Am primit o Veste și v-o dau
acum,
Steaua luminează înspre staul,
iată
Murmurând colinde, magii sunt
pe drum...
Am văzut Lumină şi-am venit
Acasă,
Casa mea bătrână, răzimată-n
zare,
Sufletul ei tânăr nu e de
vânzare,
Am văzut Lumină şi colaci pe
masă
Şi în jurul mesei scaunele
mute
Aşteptând să vină iar colindătorii,
Unde e pruncuţul care să-i
asculte
Până se revarsă peste lume
zorii?
Sfinţii din icoane, cei rămaşi
de-atunci,
De atâta vreme au ieşit din
ramă-
Am văzut Lumină şi-am venit pe
brânci
Până lângă tine, colindată
Mamă...
Nicolae Nicoară-Horia
Colindul cântă la fereastră,
Colindul sfânt pe care-l știu,
„Așa era pe vremea noastră,”
Acum, prin Satul meu pustiu
Se-aude vântul cum aleargă
De nicăieri, înspre niciunde,
Nici magii nu mai știu să
meargă
Spre Staulul unde se-ascunde
Fecioara ca să-L nască iar
Pe El, Dumnezeiescul Fiu,
Colindul plânge, plâns amar,
Cu lacrimile lui vă scriu...
Marți, 23 Decembrie 2025
Omule, plin de tristețe și de
bucurii puține,
De aici și de departe să
asculți a mea povață,
Nu știi firul când se rupe,
aerul cât te mai ține,
Tu în fiecare clipă bucură-te
de Viață,
De viața dintre zile care ție
ți-a fost dată!
Nimeni nu se naște singur,
truda asta e în van,
Nu suntem egali pe lume, nu
venim cu toți deodată,
Fiecare-și are ziua sorocită
dintr-un An!
Numai soarele e veșnic din
tăria neînfrântă,
Să nu-ți fie din poruncă
niciodată slova grea,
Astăzi e atât de-aproape, vine
Ziua Lui cea sfântă,
Cel ce crede în Lumină să se
bucure de ea!
Sărbători de iarnă...
„Sărbători de iarnă”, care
sunt acestea,
Nu e Ziua-n care S-a născut
Iisus?
Lăudată fie dintre toate
Vestea,
Cea care ne vine pururea de
Sus!
„Sărbători de iarnă” cu un Moș
Gerilă
Ce ne-aduce, bunul, daruri pe
măsură,
Dar de Pruncul, plânsul, nu vă
este milă
Din același Staul fără de
căldură?
Astăzi și de-a pururi de
acum-nainte,
Cât o fi sub soare murmur de
colinde,
Să-i aducem pacea sfântă din
cuvinte,
„Sărbători de iarnă” ce nu-L
pot cuprinde!
„Sărbători de iarnă”, mintea
mi-e sătulă,
Nici o Sărbătoare fără de El
nu-i!
Nu vă fie teamă, ea v-a fost
destulă-
Cum e ziua voastră, e și ZIUA
LUI!...
Nicolae Nicoară-Horia
Cu îngerul acela mereu lângă
mine,
Azi toată Istoria noastră e
vinovată,
Vinovată, Doamne, față de
cine?
Sunt doar o scânteie
dintre-amnar și iască,
N-am aprins lumea, ca Nero,
vai, știu,
N-am cerșit nimănuia ca să mă
nască
Poezia cea zilnică pe care o
scriu!
Ce harnici sunt semănătorii de
ură!
Câtă vreme e încă Lumina sub
stele
Nici sfințitul nu-mi pune
tăcerea pe gură,
Cine vrea moartea cuvintelor
mele,
Cine cu pietre în ele aruncă?
Duhul lor nu va pieri
niciodată,
Eu vin dintr-o sfântă și dreaptă
poruncă
Pe care-am cinstit-o de când mi-a
fost dată...
Duminică, 21 Decembrie 2025
Rugă...
Murmură-n icoane plini de jale
sfinții,
Dumnezeu din ceruri până când
vă iartă?
Vai de casa-n care se sfădesc
părinții,
Vai de țara-n care cei aleși
se ceartă!
Vremea nemiloasă tot mai mult
mă doare,
Inima mi-e plină de oftat de
prunci,
Parcă nici nu vine Sfânta
Sărbătoare
Și Fecioara plânge, cum
plângea și-atunci...
Ia-mi din gânduri, Doamne,
clipa de osândă
Și mă-nvrednicește de trimisul
har,
Peste tot irozii stau și-acum
la pândă
Și așteaptă Pruncul să se
nască iar!
Dar cu toate-acestea, știu,
Crăciunul vine,
Chiar dacă e lumea plină de
gunoi,
Dă-ne bucuria Nașterii depline
Și alungă ura oarbă dintre
noi!
Nicolae Nicoară-Horia
Arsenie Boca-
Icoana Maicii Domnului cu
Pruncul în zeghe, din Biserica „Sf. Elefterie cel Nou.”
Stă sufletul din mine să erupă,
Să curgă peste lume versul meu
Și Testamentul tău ar vrea să-l
rupă,
Dar nu-l ajută bunul Dumnezeu!
Cuvântul tău e gata pentru
luptă!
Iancule-Avram, „bolundule” ce ești,
Aruncă haina deznădejdii ruptă
Și-mbracă-te în straie
îngerești!
La Blaj, acolo, pe Câmpia
ninsă
Cu toată-amărăciunea ăstui
neam,
Dragostea ta nu poate fi
învinsă,
Eu fără tine astăzi nu eram,
Când Duhul tău e viu în tot ce
spun!
Un Testament pe gânduri mă apasă
Acum când scriu, cu-același Dor
nebun,
De Moții mei, de Munții de
Acasă...
Sâmbătă, 20 Decembrie 2025
Mă strigă Râul, Iancu încă-i
viu!
Eu nu mai am răbdare, gândul
arde,
Așa fierbinte trebuie să-l
scriu-
Trezeşte-te din amorţire
barde!
Prin Munţii tăi de-Acasă
vântul geme,
Frunza doare-n mugurii ce
sunt,
Şi ARIEŞUL murmură de-o vreme
Un Cântec tulburat peste
pământ...
Am fost acolo şi mi-a dat de
veste
La Albac, sub coasta unui
Deal,
Că în Ardeal se scrie o
poveste
Despre un călăreţ fără de
cal...
N-am înţeles atunci prea bine
spusa
Când m-a atins cu valul lui de
foc
În ceasul de la Sarmisegetusa
Se-oprise timpul dacilor în
loc...
Se-aude Arieşul cum coboară
Doinit prin versul meu din dor
în Dor,
Nicicând el nu se va muta din
Ţară,
De la vărsare până la izvor...
În Dorul de la Vidra nu-i
târziu,
Cum nu-i târziu la mine în
poeme,
Mă strigă Râul: IANCU încă-i
viu
Și-așa o să rămână peste
vreme!
Cuprins de o mare nelinişte
(ciudată premoniţie!), la Câmpeni, Avram Iancu îşi scrie Testamentul său
(„Ultima mea Voinţă”) :
„Unicul dor al vieţii mele
fiind să-mi văd nţiunea mea fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat
până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că
speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.
Nu ştiu câte zile mai pot
avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur;
voiesc dară şi, hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare
şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei
academii de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate
drepturile națiunii mele!”
Câmpeni, 20 decembrie 1850
Nicolae Nicoară-Horia
