Am nouă luni...

Miercuri, 26 August 2015

Am nouă luni și nu mă țin de glume,

De când Andreea m-a adus pe lume,

E mama mea și mi-e atât de dragă

Că nici nu are vreme să-nțeleagă;

Da, eu sunt bucuria ei din soartă,

Pe brațe toată ziua de mă poartă,

Atunci când vine clipa să mă culce

Îmi spune tot mereu, povară dulce!

Bunicul și cei dragi din jur m-admiră,

Și-ascult cum cântă aerul pe liră,

Am nouă luni deja și toți, știți bine,

Ați fost și voi neumblători ca mine...

Voi învăța să merg și eu odată

Și să cutreier Țara asta toată,

De la Arad și până-n Sohodol

Și-n toate zările să-i dau ocol,

Să mă opresc la Țebea și la Vața,

Să le ascult străbunilor povața,

Nu știu de ce, dar lumea mă răsfață,

Am nouă luni și doar trei dinți în față,

Am nouă luni și poate cine știe

Mult mai mult decât în acte scrie

Și sufletul meu vine dinspre moți,

Din veșnicia celor trași pe roți,

Copilărind întru același Dor,

Abia aștept s-ascult povestea lor,

Când tot ce văd, din vale până-Munte

Îmi sunt atât de dragi și cunoscute...