Joi, 27
August 2015
Annamariei-Silvana
Știu că
nu mă credeți, când ascult
Cum cântă
păsările prin grădină,
(Le-am
ascultat pe toate mai demult
În altă
limbă, rece și străină),
Cântatul
lor aici îl înțeleg
Și ele
parcă mă-nțeleg pe mine
Și-n
cântecul acesta, cald și-ntreg,
Mă simt
atât de-acasă și de bine!
Și
vrăbiile-n jurul meu fac larmă,
O larmă
dulce, dulce ca un vers,
Că nici
nu poate gândul să adoarmă
De-atâta
bucurie-n univers!
E august
încă și e încă vară
În
lacrimile mele și-n cuvânt
Și
rândunelele din cer coboară,
Iar
ciripitul lor e-atât de sfânt!
Un
cucurigu de sub pomi se-aude
Și-albinele
își văd de treaba lor,
Vă spun,
precum Acasă, nu-i niciunde,
Acasa mea
din suflet și din dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu