12
August 2015
Pe noi nu
ne-a adus barza
din altă
parte.
Barza e un
cuvânt de origine dacă,
precum
doina, codrul
și dorul.
Cel ce-a
venit pe această țarină,
mi-a
întrebat prima dată strămoșul:
de unde
ești tu?
Eu sunt
d'aci!
a răspuns,
legitim și înfiorat,
malul
stâng al Râului.
Aici sunt
turmele
și
ciocârliile
mele,
prin
cătunele noastre
umblă
veșnicia cu șerparul la brâu
și fierbe
mămăliga
pe vatră.
Aici sunt
davele
în care
ne adăpostim lacrima
din fața
năvălitorilor.
De pe
altarele de piatră sărată
nu s-a
stins niciodată
lumina,
de când a
spus Dumnezeu-
„să
fie”!
Celor ce
te-au trimis
așa să
le spui:
din
moși-strămoși
noi
nu ne-am
plecat căciula în fața nimănui!
Pe toți
i-am
primit bucuroși
cu urdă
și cu
struguri copți...
Prea
toleranți fiind,
unii
de-atunci
nici n-au
mai vrut să plece,
de-au
rămas
pe lângă
stânile noastre,
încurcându-ne
limba, obiceiurile
și
credința...
Noi,
de când
ne știm
am avut
parte de ei,
de
ștergătorii
de urme!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu