Duminică,
16 August 2015
Tristețea-n
sufletul meu scurmă,
Degeaba
stărui în cuvânt,
Mă lupt
cu spiritul de turmă
Precum cu
morile de vânt...
Maimuțărim
tot ce fac alții
Și
repetăm ce alții spun,
Nici
Dunărea și nici Carpații,
Nimic ce-i
românesc nu-i bun!
Nici noi
nu știm de ce anume
Și poate
nici nu are rost,
Tot mai
roboți suntem pe lume,
Uitând
părinții cine-au fost!
Pe tobogan
mereu la vale,
Plecăm în
hohote de râs,
Să ne
oprească nu-i în cale
Nicio
tăcere, niciun fâs...
Tristețile
în suflet sapă,
Cu setea
lor de fântânar,
Când
cerul meu e plin de apă,
Lucrarea
nu e în zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu