8
August 2015
Câteodată
așa îmi vine
Să-mi pun
lacăt și să tac,
Nici nu
știu cum e mai bine,
Oricum
lumea nu o împac!
Mintea
unora e slută
Nu
înțelege rostul meu,
Unii nu mă
mai salută,
Că sunt
de-a lui Dumnezeu,
Alții,
zgândărindu-mi rana
Vreau
să-mi cânte osanale,
Nu sunt
prieten cu satana,
Nici să
nu îmi iasă-n cale!
Scriu și
eu cât se cuvine,
Nici prea
mult, nici prea puțin,
Inspirația
când vine,
De-adevărul
ei mă țin;
Cine vrea
să mă înțeleagă,,
Nu blestem
și nici nu înjur,
Doamne,
dă-le mintea întreagă
Celor ce
bârfesc în jur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu