Luni, 14 Decembrie 2020
Slobodă-i Colinda mea,
Vrednic doar să fiu de ea,
Când pe vatra românească
Mi-a pus vremea vremii mască;
Lacrimile-mi curg șuvoi,
Doamne-ndură-te de noi,
Răi suntem și plini de ură
Și de cei străini te-ndură,
Piatră sub aceeași daltă,
Să colindăm laolaltă,
Cum colindam altădată
Vestea cea mai minunată!
Colo-n Viflaimul sfânt
Și oriunde pe pământ,
Pruncul să se nască iar,
Cine să-i pună hotar
Celei mai sfinte făpturi,
Maicii Sale din Scripturi?
Luminează-n Cer o stea,
Slobodă-i Colinda mea,
Gazdă bună și frumoasă,
Dacă n-o primești în casă,
S-o asculți măcar cu drag,
Cum îți murmură în prag
Și în colinduța mea
Să nu dai cu pietre-n ea,
Doar cu mere și colaci,
Tu, Române, să nu taci
Și să nu-ți fie rușine
Să colinzi și tu cu mine!
Nu-i cine colinzii mele
În veci să-i pună zăbrele!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu