Joi, 3 Decembrie 2020
Trezește-te, Române, spune că vrei!
Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă,
Vai! Unde e Dacia strămoșilor mei
Să pună barbarii, dușmanii pe fugă?
Când Patria e singura noastră avere!
Duhul tău lenevește prea mult,
Veciile toate și Clipa te cere,
Unde-i din tine temutul tumult?
Inima ta nu mai arde sub ii,
Nici iarba parcă nu mai știe ce-i fânul
Prin Satele noastre tot mai pustii,
În Grădina aceasta, tu ești stăpânul!
Prea plin e sufletul tău de „binețe”,
Aici te-a lăsat la-nceput Dumnezău,
Ascultă-i poruncile și fă să le-nvețe
Și străinul ce te gândește de rău!
Ți-a pus în pâine și-n vin somnifere,
Trezește-te, destul i-ai fost slugă,
Ce poate somnul de veci să-ți ofere?
Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu