Sângele lui Abel strigă din pământ,
Nu mă-ntreba de ce mi-s ochii triști,
În cercul acesta tot mai strâmt,
Lumea e plină de cainiști!
Să taci nu-i bine, să vorbești la fel,
La tot și la toate ei sunt împotrivă,
Așa e sufletul lor mișel
Neminiștit ca apa în pivă
Și-așa a rămas din neam în neam,
Invidios, cu bolovanul în mâini,
Fiul Evei și-al
lui Adam
Umblă bezmetic și printre români...
* * *
Îmi aud inima în piept cum bate
Ca un clopot duminica la liturghie:
Dreptate și-adevăr, adevăr și dreptate,
Fără ele zadarnică e orice poezie!
Așa m-au născut părinții anume
Să le port pretutindeni prin viață povara,
De-aceea mai presus decât orice pronume
Îmi iubesc neamul acesta și țara!
Aud inima în piept cum se zbate,
Inima mea, tot mai durută de-acum:
Dreptate și-adevăr, Adevăr și Dreptate
Și cuvântul mă arde până la scrum...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu