A venit toamna...

 

 

 

Nu poate nimeni gândul să-l dezbine,

Se face ziuă, Doamne, din cuvânt,

Nu la toți le ești pe plac, știu bine,

Ca tine, toamnă nici eu nu le sunt!

 

Nu-mi pasă, dar, de lume, îmi ești dragă,

Așa cum i-e drag Râului de val,

De tine-atâtea amintiri mă leagă,

Nașterea mea, acolo sus pe deal,

 

Pe Dealul plin de Dragoste și-alean,

A fost la vremea ei să se întâmple,

Bine-ai venit! În fiecare an

Te-aștept aici, tot mai brumat la tâmple...

1 Septembrie 2026

 

Ce limpede-i din dimineață roua!

Bine-ai venit Septembrie-Răpciune,

A șaptea lună-atunci, acum a noua,

Cea plină de-adevăr și-nțelepciune!

 

În fiecare an mi-aduci aminte

De Crăișorul nostru, scump și drag,

Tot rătăcind flămând printre cuvinte,

De la Vidra, la Stupină-n prag

 

Și-acum prin sânge-mi freamătă gorunul,

Septembrie din toamna vieții mele,

Acolo, i-a fost dat s-adoarmă Bunul

Sub Cerul plin de lacrimi și de stele...

 

Genunchii mei și sufletul se-nchină,

Acestui Rege până la suspin,

Acum când scriu se-aude prin grădină

Cum trece vântul cu miros de vin...

                       * * *

A venit toamna, ce cuvinte frumoase!

Răsună tulnicul, departe, în Munți,

E-atâta lumină peste pomi, peste case,

A venit toamna cu pașii desculți...

 

Închide ochii, să te cuminece gândul,

Gândul meu tânăr, cu mireasmă de mir,

Spre prispa Brutarului se-ndreaptă flămândul

Cu Ultimul Dor tăinuit sub chimir...

 

Nu credea nici el vreodată să-nvețe

Cum să adoarmă în Somnul cel greu,

A venit Toamna, adio tristețe,

De Ea să se bucure sufletul meu!

 

Inima mea dintre gânduri tresaltă,

Aceeași inimă din piept de haiduc,

Mă cuprinde o liniște sfântă, înaltă

Și curge prin mine ca un izbuc.

 

A venit toamna, Doamne ajută-mi,

Cuvântul acesta să mă nască din nou!

El nu cunoaște pustiul, nici vămi,

Se duce mereu din ecou în ecou...

...................................................................

A venit toamna, pe Dealul meu drag

Plugul din cer tot scurmă-n țărână,

Acolo m-așteaptă Copilul în prag,

Pruncul acela ce tot mă îngână...

 

Cămările Dragostei dacă sunt pline,

Nu poate Dorul flămând să se culce,

Nu ți-am spus că Septembrie vine,

Nu ți-am spus că August se duce?

 

Să trecem Dealul, ia-mă de mână,

Până nu cade bruma pe grui,

Te uiți în Poem, precum luna-n fântână,

Ce vezi acolo nu vrei să-mi spui?

                  

Nicolae Nicoară-Horia