Spune-mi tu...

 

„Și-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui Tu,

mie de ce-mi zici dumneavoastră?”

Nichita Stănescu

 

Când îmi spune cineva „maestru,”

Domnule...Poet, ori Dumneavoastră,

Mă simt ca Libertatea sub căpăstru,

Ca storul prăbușit peste-o fereastră...

 

Acolo-n Satul meu, un sat anume,

Din Adevăr și nu din întâmplare

Maica mea atunci mi-a dat un nume,

Un Nume care știe că mă are...

Vineri, 25 Septembrie 2026

 

Spune-mi tu, mă simt atât de bine

În acest pronume personal,

Cum se simte matca între albine,

Cum se simte Râul într-un val.

 

Și ea de la început așa mi-a spus

Și de-atunci îi spun mereu pe nume,

Poezia mea, cea mai presus

De toate bucuriile din lume!

 

Spune-mi tu, cât încă nu-i târziu

Și dacă va veni nu sunt de vină,

Respectă-mi dar cuvântul care-l scriu,

Cuvânt învederat întru lumină.

 

Spune-mi tu, atât doar îți mai cer,

Spune-i tu nimicului ce sunt,

Precum îi spun Părintelui din cer

În Rugăciunea mea de pe pământ!

Nicolae Nicoară-Horia