Fericit e
Omul ce vrea să-nțeleagă!
Dimineața
și noaptea, când scriu mereu,
Oriunde
sunt prin viață ziua întreagă,
Crucea se
înalță din sufletul meu!
Cu ea m-a
născut mama la căpătâi
Plină de
Dragoste, fără trufie,
Crucea
mi-a fost semnul cei dintâi
Și cel de
pe urmă să-mi fie.
Cu ea din
somnul de moarte mă scol,
Nu-i cine
în lume să ne despartă!
Când merg
Acasă, la Sohodol,
Stă
mărturie Crucea din piatră...
Fericită-i mâna mea
Și lumina când o scrie,
Crucea nu-i o nebunie
Pentru cei ce cred în ea!
O avea ascunsă-n sân
Copilașul de o schioapă,
El știa că ea îl scapă
De dușmanul cel păgân!
Învățând smerit la școală,
Suflet, suflețelul meu
Ce credea în Dumnezeu,
Prunc sărman cu burta goală-
Măi școlare Nicolae,
Nu-ți fă cruce, nu ți-am zis?
Pentru semnul interzis
Deseori luam bătaie;
Sfintei cruci eu mă închin
Și-nchinarea nu mi-e grea,
Mama o purta cu ea
Sub cămașa ei de in!
Crucea nu-i o nebunie
Pentru cei ce cred în ea!
Fericită-i mâna mea
Și lumina când o scrie...
* * *
Ferice de cel care crede în
tine,
Ferice de cel ce te poartă la
sân,
De semnul acesta nu mi-e
rușine,
Cum nu mi-e rușine că sunt
bătrân!
Cât de mult mi-a fost drag din
pruncie
Când mă rugam și-l făceam pe
ascuns!
Nu avea voie copchilul să știe
De Adevărul din el
nepătruns...
Câtă lumină e în numele sfânt,
Cât întuneric și câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
E-atâta împăcare și Înviere!
.........................................................
Înălțați Crucea, să se
cutremure cei
Ce nu cred încă în Adevărul
ei!
Crucea aceasta de Aer sfințit
Pe care Fiul Omului a fost
răstignit
Și-a Înviat pentru toți
deopotrivă,
Oricât a stat și stă împotrivă
Moartea cu chipul hidos ca
momâia,
Anticriștilor toți, în veci
aleluia!
Înălțați-vă Ruga până pe crug,
Scara aceasta, niciodată jug,
E chemarea Fiului atât de vie:
„Să-și ia crucea și să-Mi
urmeze Mie!”
Nicolae Nicoară-Horia
Crucea de Acasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu