Mi-a plăcut să fiu egal cu mine...

 

Poezia

este egală

cu

veșnicia.

Aerul

dintre mine

și tine,

la fel...

Gândurile mele te răsfață,

Precum culorile din curcubeu,

Mi-a plăcut întotdeauna-n viață

Să fii în toate echinocțiul meu!

 

Cuvintele, amirosind a toamnă,

Te înveșmântă cu lumina lor,

Nu te întrista, iubită doamnă,

Nu sunt frumuseți care nu dor!

 

Cade frunza veștedă pe cale,

Strugurii de sinea lor se-mbată,

Mă-nchin în fața frumuseții tale,

Ea nu se ofilește niciodată...

 

Binecuvântată fie dimineața

Când mă trezește îngerul: sunt viu!

Mi-a plăcut să fiu egal cu viața,

Niciodată-n urma ei să fiu!

                   * * *

Mi-a plăcut să fiu egal cu mine,

Nici mai jos și nici mai cocoțat,

De Echinocțiu nu mi-a fost rușine

Din pruncia mea l-am învățat...

 

Cum sunt egale cele trei culori,

Așa am fost și-așa o să rămân,

Chiar dacă mi se spune-adeseori,

„Teologule, ești prea român!”

 

Nu-i nimeni pe pământ egal cu Tine,

De-a pururi să rămâi deasupra lor!

De „micime” nu mi-a fost rușine,

Sunt cât sunt în văzul tuturor...

 

Nicolae Nicoară-Horia