Lepădarea de sine...

 

Ev. Marcu 8, 34-38

-Cuvinte duminicale-

 

„Oricine voiește să vină după Mine,

(Ferice de cei ce pot să-nțeleagă!)

Să-și ia crucea, să se lepede de sine,

Ce-i folosește omului câștigând lumea-ntreagă

 

Dacă își pierde sufletul său?”

Lepădarea de sine nu e ușoară, știu,

Pe fiecare îl va cuprinde părerea de rău,

Dar târziul de-atunci va fi prea târziu!

 

Omul cu cât are mai mult, nu-i împăcat,

Grija lui, cea zilnică, e bogăția,

Când mândria de sine e un păcat

Și păcatul acesta se-ntinde ca râia...

 

Urmează-Mi...

Ev. Ioan 1, 43

 

Cum se uită omul mereu înapoi!

„Urmează-Mi!” Ce minunat îndemn

Pentru mine, pentru tine, pentru voi,

Fie-ne Răspunsul întotdeauna demn!

 

Ajunși la răspântie se-ntunecă pașii,

Gândul te-ntreabă încotro să apuci?

Adeseori în grabă gângurim ca lașii,

Obosiți la Umbra Sfintei Cruci,

 

Iar Glasul Acela se-aude din nou:

„Urmează-Mi!” Lasă-ndoiala deoparte,

Nu-i Omul aceasta ca un ecou

Rătăcit între Viață și moarte?

 

Din zarea deschisă spre veșnicie,

Pentru prieten și pentru dușman

Răsună Chemarea, statornică, vie:

„Urmează-Mi!” Altă cărare e-n van!

 

Nicolae Nicoară-Horia