Cules...

 

 

Dimineață m-au trezit din vis

Cuvintele acestea argintii,

Nici acum nu știu cine le-a zis-

„Vino să culegem nostalgii!”

 

Era un glas venit din zări cărunte,

Chemarea lui m-a luminat la față

Și se făcea că eram sus pe-un Munte

Ce-l mai urcasem într-o altă viață...

 

Și luminau cuvintele în noapte

Așa precum ard strugurii în vii,

E vremea lor de-acum și sunt răscoapte-

„Vino să culegem nostalgii!

                 * * *

Nu mă chema, ard strugurii în vie,

E vremea lor de-acum în Calendar,

Saltă-n mine gândul şi mă-nvie

Frumos şi tânăr ca un căluşar...

 

Vreau să-i culeg cu grijă, bob cu bob,

Nimic să nu rămână de pierzare,

Ce liber mă simt, Doamne, ca un rob

Scăpat definitiv din închisoare!

 

Tu să-i zdrobeşti desculţă pe-nserate

Şi mustul să ne vindece de noi,

Miroase-a vin şi-a nuntă în cetate,

Tu fă-mă iarăşi tânăr înapoi...

 

Pe mâini, pe ochi, pe fiinţa mea deplină

Sunt plin de mierea strugurilor copţi

Şi chiar acum mă-nţeapă o albină,

Durerea ei tu nu o mai suporţi...

 

De bucurie ochii mei sunt uzi,

Din când în când se odihnesc şi scriu,

Vin graurii în stoluri, nu-i auzi?

Din care zări flămânde, nu mai ştiu...

 

Nu mă striga, ard strugurii în Vie,

E vremea lor de-acum în Calendar,

Saltă-n mine gândul şi mă-nvie

Frumos şi tânăr ca un căluşar...

 

Nicolae Nicoară-Horia