Violența se-nvață din Copilărie,
„Truda” cunoașterii nu-i grea,
Părinți, s-aveți grijă lângă ce „jucărie”
Se bucură pruncul de ea!
Violența crește deodată cu el,
Cine, străinii să-i pună hotare?
Omul în viață e bun sau mișel,
Toate sunt praf dacă Iubire nu are...
Omul nu mai are timp să iubească!
Mă mistuie-adevărul rămas în cuvânt,
Cine din lume să-l mai citească?
Violența și ura, gemene sunt!
În viața noastră-i tot mai mult gunoi
Și lutul nostru-i tot mai plin de hulă,
E-atâta ură, Doamne, între noi
Și totuși încă Dragoste-i destulă!
Nu mai avem răbdare s-ascultăm
Nici muzică, ori să citim o carte
Și gândurile ni le-amanetăm
În schimbul altor amăgiri deșarte.
Dacă vorbesc de Patrie nu-i bine,
Se-aud în preajmă urlete de lupi
Și roiurile mele de albine
Mi le alungă trântorii din stupi...
Ne batem singuri cuie reci în soartă,
Nici frații gemeni nu mai sunt la fel,
De cele sfinte dacă scriu mă ceartă
Cel ce nu crede nici măcar în el.
În viața noastră-i tot mai mult noroi,
Speranța ni se pare tot mai nulă,
E-atâta ură, Doamne, între noi
Și totuși încă Dragoste-i destulă...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu