sâmbătă, decembrie 06, 2025

NICOLAE...

 




Șapte sunt vocalele și consoanele

Numelui tău-

NICOLAE!

Binecuvântat să fie

Cel ce ți-a spus întâia oară

Pe nume!

 

Şi m-au numit părinţii

NICOLAE

să fiu om bun

şi-n toate

iertător,

la timp de secetă

precum

un nor

aducător de umbră

şi de ploaie

Şi n-am uitat asemenea

să fiu

cât mi-am purtat

prin lumea

asta

huma-

M-am risipit mereu

de când

mă ştiu,

de-aceea sunt aşa puţin

acuma!

Voi în zadar

după comori săpaţi,

averi nu am

aici,

e gol pământul,

fraţii mei

să nu vă întristaţi-

grija mea dintâi

a fost

Cuvântul.

Nici molia nu-l scurmă,

nici furii,

nici rugina,

Cuvântul este ochiul

şi Ochiul

e

Lumina.

 

Nicolae...

 

Versul meu vă fie pururi de folos!

Cât mai sunt în lume, lumea păcătoasă,

N-am să uit vreodată pragul cel de jos,

Cine să-mi storneze drumul înspre-Acasă?

 

N-am să uit vreodată pragul cel de sus,

Către care gândul grijuliu se înalță,

Lăudat să fie Numele meu spus,

Când cu el de mână am pornit prin Viață!

 

Între cele două, prea firești hotare,

Pribegește încă ființa mea deplină,

Fericit e Duhul care-n el mă are,

Fericit e Versul care mă-nlumină...

 

Cerul de deasupra, veșnic nu m-apasă,

Limepede mi-e calea dintre lut și stea,

Poezia, Doamne,  mi-a fost scut și casă,

Odihnit e cine locuiește-n ea!

 

Cititor de gânduri...

 

Cititor de gânduri, Nicolae,

Cu Alfabetul dragostei în mâini,

Așa mi-au spus acolo în copaie

Când mă scăldau părinții mei români.

 

Maghiari de ar fi fost ori nemți, totuna,

Porunca lor era atât de clară,

Tot neamul să-l iubești întotdeauna,

Pe cel de-aici, pe cel de dinafară

 

Și toată viața, din puținul tău,

Să o împarți egal, fără cruțare,

Sărac de ești, să nu îți pară rău,

Ce fericit e cel ce dă și are!

 

Cuvintelor ce ies din gura ta

Să nu le poruncești nicicând să tacă...

Nici nu mai știu de dincolo de stea

Moș Nicolae vine-acum ori pleacă?

 

Aș vrea să-mi lumineze iar în pag,

Când toată zarea-i plină de colinde,

Eu l-am iubit nespus și mi-a fost drag,

El, Moșul, dăruiește și nu vinde!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

SFÂNTUL IERARH NICOLAE

S-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III lea. Participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în anul 325.

Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

La acest Sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul Sinodului.

De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.

A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc.

Moare în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei.

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite și mai răspândite.

El este format din cuvintele grecești: nike - victorie, biruință și laos- popor, și are înțelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios".

Sărbătoarea lui are și numele de Sân Nicoară, o posibilă derivație din "Sanctus Nicolaus".

Peste 800.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae.

Din totalul persoanelor care poartă aceste nume, aproape 538.500 sunt bărbați (Nicolae, Niculai, Nicușor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculița, Nicolina, Nicola)".

LA MULȚI ANI! tuturor purtătorilor de nume!

Sursa: Creștin Ortodox/ Viețile Sfinților

N.B..

Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă "uşoară" ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.

 

joi, decembrie 04, 2025

Stau și-ascult Colindul...

 



 

Stau și-ascult Colindul dinspre-acasă, Mamă,

Și de-o vreme parcă zările mă strâng,

Cum strângeai odată cerul sub năframă,

Steaua se înalță tot mai sus pe crâng.

 

Mâinile spre rugă n-o mai pot atinge,

Se va naște Pruncul iar în Betleem?

Mi-a plecat și toamna, în curând va ninge,

De nicio plecare azi nu mă mai tem!

 

Prin ograda noastră răscolește vântul,

El întotdeauna mi-a fost bun ortac,

Sănătos să-mi fie gândul și cuvântul,

Fără ele, Doamne, ce-aș putea să fac?

 

Pe Copilul care zilnic mă petrece

Dinspre dimineață până-n asfințit,

De la Curătură, spre Fântâna Rece,

Știu că niciodată Tu nu l-ai mințit...

 

Poetul...

 

Copil ca voi, îndrăgostit de vers,

Copil ca voi mă întrebam ades

Cu ochii plini de o lumină vie,

Cum e Poetul oare, cel ce scrie

 

Cuvintele acestea prea frumoase,

E om și el din carne și din oase?

Și-acolo sus, mirat, pe Dealul meu

Eu mă rugam smerit lui Dumnezeu

 

Cu sufletul pătruns de-un sfânt parfum

Să-l întâlnesc și eu odată-n drum

Și să-i sărut, așa cum se cuvine,

Mâinile lui, ce îmi păreau divine!

 

Ruga de-atunci mi-a ascultat-o, știu,

M-am întâlnit cu el mult mai târziu

Și curge-n mine-aducerea-aminte,

Mâinile-acelea scriu acum cuvinte...

 

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, decembrie 03, 2025

România are nevoie de Dumnezeu...

 



 

 

Rabdă, Române, știu că ți-e greu,

Nu-i cine paharul acesta să-l bea!

„România are nevoie de Dumnezeu”

Și Dumnezeu are nevoie de ea!

 

Câți călăreți și pedestrași n-au venit

Pe pământul acesta de la margini de lume,

Dar sufletul dintre silabe nu l-au clintit,

Purtându-l de-a pururi fericitul tău nume!

 

Niciun strămoș n-a plecat de acia,

În grâu și în lacrimi, ei sunt peste tot,

Ca o pâine rotundă ne-a fost Dacia,

Rabdă, Române, răspunde: mai pot!

 

Altor dumnezei să nu le fii slugă,

Celui de pe cruce cât i-a fost de greu!

Să-ți ardă pe buze neclintita Lui Rugă

Către același din veci, Dumnezeu!

 

Nu uita: România are nevoie de El,

Cum are lumina nevoie de rază,

Somnul de moarte e-atât de mișel

Și totuși Credința din tine e trează...

Miercuri, 3 Decembrie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia


marți, decembrie 02, 2025

Horea...

 



 

Astă-noapte m-am visat cu tine,

Erai acolo sus pe Fericet,

Știu că mi-ai spus: „poete drag, nu-i bine,

Neamul nostru ni se stinge încet

 

Și va veni o vreme, nu-i departe,

Numele meu să fie interzis,

Dar sufletul, cel condamnat la moarte,

Niciun călău plătit nu l-a ucis!

 

Azi printre noi sunt tot mai mulți străini

Cu dragoste de țară prefăcută...”

Și m-am uitat în ochii tăi senini

Cum fulgera din ei durere mută...

..............................................................

Astă-noapte m-am visat cu tine,

Tot mai des eu te visez de-o vreme

Și-ascult porunca din înalt cum vine,

De roata din cuvinte, nu te teme!

 

Și acum când scriu dinspre norod

Mă strigă adevărul tău pe nume

Și carii parcă îi aud cum rod

Din eșafodul meu, cioplit anume...

 

Stă Țara-n genunchi...

 

Trezește-te, Române, spune că vrei!

Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă,

Vai! Unde e Dacia strămoșilor mei

Să pună barbarii, dușmanii pe fugă?

 

Când Patria e singura noastră avere!

Duhul tău lenevește prea mult,

Veciile toate și Clipa te cere,

Unde-i din tine temutul tumult?

 

Inima ta nu mai arde sub ii,

Nici iarba parcă nu mai știe ce-i fânul

Prin Satele noastre tot mai pustii,

În Grădina aceasta, tu ești stăpânul!

 

Prea plin e sufletul tău de „binețe”,

Aici te-a lăsat la-nceput Dumnezău,

Ascultă-i poruncile și fă să le-nvețe

Și străinul ce te gândește de rău!

 

Ți-a pus în pâine și-n vin somnifere,

Trezește-te, destul i-ai fost slugă,

Ce poate somnul de veci să-ți ofere?

Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă...

 

Nicolae Nicoară-Horia

luni, decembrie 01, 2025

E Ziua ta, Românie... -Nu mi-e rușine că sunt Român-

 



 

Cenzura e tot mai aproape de gură,

Cu tăcerea niciodată nu am fost ortac

Și așa vremea e plină de zgură,

De Ziua ta, Românie, nu pot să tac!

 

Striga Botezătorul, atunci, în pustie,

Astăzi, cu-aceeași râvnă, strig și eu:

Numele tău binecuvântat să fie,

În veci să-l ocrotească Dumnezeu!

 

Unora, știu că nu le sunt pe plac,

Între silabele lui vreau să rămân

Până la ultimul Vieții tic-tac:

Nu mi-e rușine că sunt Român!

Luni, 1 Decembrie 2025

              * * *

Fiecare Țară are-o zi a ei,

Fiecare Țară are-un steag anume,

Pe acestea două nu poți să le ei

Să le dai vânzării nicăieri în lume!

 

Tot aud de-o vreme șușotind pe unii,

Nu-i aceasta Ziua care ne-a fost dată,

Potolește, Doamne, vuietul furtunii

Și ne dă Unirea cea adevărată!

 

Din Iubirea pâinii eu mă rog fierbinte,

Rugăciunea cine să mi-o frângă oare?

Pune împăcarea între noi, Părinte

În aceeași dreaptă, sfânta Sărbătoare!

 

Vremea își adună jertfa în batistă,

Vindecă-ne, Doamne, suferința grea,

Ziua Țării mele nu vă fie tristă

Și să vă bucurați, români, de ea!

 

Azi clopotul Reîntregirii bate,

Frații mei, se zbate pentru voi!

De la Arad, spre Alba în Cetate

Curg gândurile Neamului șuvoi.

 

Prin Apuseni, acolo printre Moți,

Nădejdea-n Dumnezeu nu e puțină,

De la bătrâni și până la nepoți

Nimic din drum să nu vă mai ațină!

 

Focul din inimi veșnic nu se stingă

Și Dragostea din ele să tresalte,

Pacea Lui deplină să vă ningă,

De Ziua ei și-n toate celelalte!

 

Vă strig pe fiecare după nume,

Românilor, să-mi ascultați chemarea

Oriunde sunteți pribegiți prin lume:

Uniți-vă! Destulă-i dezbinarea!

 

Nicolae Nicoară-Horia