LA AREST...

Cineva furase în Oraş valută
Şi mai nu-ştiu-ce din amanet,
Trecea, din întâmplare un Poet
Pe-alături, cu o strofă-abia-ncepută...

Ningea şi era seara pe la şase-
„Atenţiune, lumea la control!”
Şi a fost dezbrăcat în trupul gol
Să-i caute... obiectele sustrase

Şi era plin Poetul de cuvinte,
Deasupra Cerul doldora de stele,
Nu au aflat nimic din toate-acele,
Organele i-au spus atunci că minte!

Doar un înscris pe-un petic de hârtie:
„Până când voi mai putea să-ndur,
Iubita mea? La noapte-o să te fur
Şi o să te-ascund în Poezie!”

Prin urmare, dumneata eşti furul,
Îmbracă-te şi hai cu noi la post-
Cel, adevăratul, dus a fost
Şi astăzi îi mai caută conturul...

DE ZIUA LUI GRIGORE...

30 ian. 2009

„Sunt un om al nemâniei”
Îmi scria din Chişinău
Fratele Grigore Vieru,
Potoleşte-i focul său,

Doamne-acum la tine-n braţă,
„Focul scrisului latin”,
Că destul aici în Viaţă
Mistuit a fost, străin...

Ne vorbea mereu de tine
Şi de Maica lui Iisus,
Fă măcar să-i fie bine
Şi căldură-acolo sus.

Steaua lui ce luminează
Paşii noştri pe poteci,
Trei Ierarhi s-o aibă-n pază
De acum şi-n veci de veci!

MI-E SUFLETUL UN ROI DE-ALBINE...

29/30 ian. 2009

Mi-e sufletul
Un roi de-albine
În stupul tău
Adăpostit...
E-atâta Poezie-n mine!
Citeşte-o
Până
La
Sfârşit...

PEISAJ...

Ochilor mei,
Ce le-a fost dat
Să vadă,
Acel peisaj
De-o seamă cu vecia!
Trei gemene
Surori
Trecând pe stradă-
Muzica,
Pictura,
Poezia…
Veneau
În faţa mea
De nu-ştiu-unde
Şi toate
Ţintă mă priveau
În ochi…
Doamne,
Nici n-aveam
Unde m-ascunde!
Ce
Frumuseţe!
Să nu le deochi?...

DE VREI SĂ CUNOŞTI OMUL...

Celui văzut, la cel ne-văzător,
Celui departe şi la cel de-aproape
Braţul tău să-i fie de-ajutor,
La fel lumina ce o porţi sub pleoape...

Celui flămând întinde-i din bucata
De pâine şi de adevărul tău
Şi niciodată să n-aştepţi răsplata,
Din tot ce dai să nu îţi pară rău!

De vrei să cunoşti Omul cumsecade
Tu să asculţi umila mea povaţă:
Întinde-i braţul celui care cade,
Întinde-i braţul celui ce se-înalţă

Firimituri de la masa de Duminică...

Ce culoare
Are
Lacrima lui,
Lacrima orbului?...

***
Ce Umbră,
Doamne,
M-a visat
De
Sunt?...

***
Ce gândeşte iarba
Despre
Mine?...

***
POEZIA mea,
Ce stai la pândă?...
Tăcerile vin
Una după alta
Lovind în mine,
Cum loveşte
Dalta
În marmora
De chipul tău
Flămândă...

***
Un brad,
O mânăstire,
Mâinile Mamei?...
Rugăcini
Către
Cer...

***
Urcă seva în vie-
Se tulbură
Vinul
În
Cramă...

***
Cântă cocoşul
Din mine-
Cine
Se
Leapădă?...

INVIDIA...

„Mai bine să fii invidiat decât compătimit”
PINDAR

Cât eşti în Viaţă
Şi
După moarte,
Invidia-ngheţă,
Invidia
Arde,
Invidia
Taie ca vidia,
Barde!
Cântecul tău
Pe care-l ascult
Şi ea
L-a auzit mai demult...
Aceste poeme
Pe care le-ai scris
Şi ea
Mai devreme
Parcă
Le-a zis...
Invidia-ngheaţă,
Invidia
Arde
Cât eşti în Viaţă
Şi
După moarte...