30 iunie 2009.
Timpul meu numai tu ştii să-l măsori,
Pendula nu merge înapoi niciodată,
Nici Râul din Munţi, nici roua din zori,
Nici Viaţa aceasta ce ne-a fost dată...
Sensul din noi e mereu înainte,
Eu sunt clepsidra în care te chem,
Nisipul tău, încă, e atât de fierbinte-
Tu nu îl auzi cum se scurge-n Poem!
marți, iunie 30, 2009
luni, iunie 29, 2009
DONIŢĂ DE LEMN...
Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Lacrimă-poveste picurată-n seară...
Te ciopliră Moţii cu migală-anume
Rotunjindu-ţi trupul în inele prins
Şi te-au dat, sărmanii, hăulind prin lume
Pentru o bucată de mălai şi vis.
Doniţă-fecioară dusă de vânzare
Dinspre Munţi de aur, de argint şi dor,
Le-ai purtat oftatul dincolo de zare,
Ei, săraci în Ţara şi în Legea lor,
Ei, ce n-aveau voie de-a rosti cuvinte.
Sufletul în tine se-auzea gemând,
Îţi privesc şi-acuma cu luare-aminte
Doagele uscate de atâta gând...
Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Patimă-poveste picurată-n seară...
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Lacrimă-poveste picurată-n seară...
Te ciopliră Moţii cu migală-anume
Rotunjindu-ţi trupul în inele prins
Şi te-au dat, sărmanii, hăulind prin lume
Pentru o bucată de mălai şi vis.
Doniţă-fecioară dusă de vânzare
Dinspre Munţi de aur, de argint şi dor,
Le-ai purtat oftatul dincolo de zare,
Ei, săraci în Ţara şi în Legea lor,
Ei, ce n-aveau voie de-a rosti cuvinte.
Sufletul în tine se-auzea gemând,
Îţi privesc şi-acuma cu luare-aminte
Doagele uscate de atâta gând...
Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Patimă-poveste picurată-n seară...
MĂ UIT ÎN TINE...
Detractorilor acestui neam...
Mă uit la tine cum se uită ochiul
În lacrima din care s-a născut,
Mă uit în tine, Ţară a privirii
Şi mă aduc aminte din trecut...
Cine eşti tu, de unde vii anume
Pământ durut sub tropote de cai,
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume,
Acel ce gurii tale i-a dat grai?
Eu ştiu şi înţeleg şi-mi pare rău
Când fraţii mei de pe acest meleag,
Vorbind de bine te gândesc de rău
Amestecând culorile din steag...
Tu, Maică bună, veşnic iertătoare
De fiii tăi, de-aceşti români de-a gata,
Ei, vânzători de umbre şi de soare,
Cât de curând o să îi certe Tata...
Vai, cât noroi în sufletul lor zace,
Pe dinafară înălbiţi de clor-
O, Sfinţi Români, voi purtători de pace,
Rugaţi-vă spre mântuirea lor!
Mă uit la tine cum se uită ochiul
În Lacrima din care s-a văzut,
Mă uit în tine, Ţară a Privirii,
Mă uit şi-mi pare rău că i-ai născut...
Mă uit la tine cum se uită ochiul
În lacrima din care s-a născut,
Mă uit în tine, Ţară a privirii
Şi mă aduc aminte din trecut...
Cine eşti tu, de unde vii anume
Pământ durut sub tropote de cai,
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume,
Acel ce gurii tale i-a dat grai?
Eu ştiu şi înţeleg şi-mi pare rău
Când fraţii mei de pe acest meleag,
Vorbind de bine te gândesc de rău
Amestecând culorile din steag...
Tu, Maică bună, veşnic iertătoare
De fiii tăi, de-aceşti români de-a gata,
Ei, vânzători de umbre şi de soare,
Cât de curând o să îi certe Tata...
Vai, cât noroi în sufletul lor zace,
Pe dinafară înălbiţi de clor-
O, Sfinţi Români, voi purtători de pace,
Rugaţi-vă spre mântuirea lor!
Mă uit la tine cum se uită ochiul
În Lacrima din care s-a văzut,
Mă uit în tine, Ţară a Privirii,
Mă uit şi-mi pare rău că i-ai născut...
duminică, iunie 28, 2009
MI-E DOR DE ABEL...
Mi-e dor de Abel,
Doamne, simt că mor,
De mine unde oare
Se ascunde?
Bolnav şi singur
Strig
După-ajutor,
Nimeni ce sunt
Şi nimeni nu-mi răspunde...
Mâna aceasta
Care
L-a ucis
Mi se topeşte ca o lumânare,
Aş vrea s-adorm,
Dar
Mă cuprinde-un Vis,
Vai ce himeră înfiorătoare...
Mi-e dor de tine,
Fratele meu
Drag,
Fărădelegea mea de-atunci
Mă doare,
O să m-aştepţi
Înlăcrimat în prag
Acum
Când voi veni
Să-mi cer
Iertare?
Dă-i sufletului cain
Mântuire,
Mi-e dor de tine Abel
Şi mi-e frig,
Urât
Ce sunt
Şi fără-asemuire,
Măcar
Răspunde-mi frate,
Când te strig...
Doamne, simt că mor,
De mine unde oare
Se ascunde?
Bolnav şi singur
Strig
După-ajutor,
Nimeni ce sunt
Şi nimeni nu-mi răspunde...
Mâna aceasta
Care
L-a ucis
Mi se topeşte ca o lumânare,
Aş vrea s-adorm,
Dar
Mă cuprinde-un Vis,
Vai ce himeră înfiorătoare...
Mi-e dor de tine,
Fratele meu
Drag,
Fărădelegea mea de-atunci
Mă doare,
O să m-aştepţi
Înlăcrimat în prag
Acum
Când voi veni
Să-mi cer
Iertare?
Dă-i sufletului cain
Mântuire,
Mi-e dor de tine Abel
Şi mi-e frig,
Urât
Ce sunt
Şi fără-asemuire,
Măcar
Răspunde-mi frate,
Când te strig...
STAMPĂ...
28 iunie 2009.
Mi se aşează pe frunte
Un Gând,
Precum albina
Pe-o floare-
Tu
Nu îi auzi
Zumzetul?...
Mi se aşează pe frunte
Un Gând,
Precum albina
Pe-o floare-
Tu
Nu îi auzi
Zumzetul?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


