S-a născut „pe vremea cireșelor coapte...”
La Vidra, într-o Casă țărănească,
Pe-același mal de Arieș durut,
Vrea Avrămuț al nostru să se nască,
Precum și-atunci acolo-n Munți a vrut
La ceasul când cireșelor pe ram
Li se-mplinise vremea să se coacă,
N-am uitat cât de-osândiți eram,
Ne ruginise lancea lui în teacă
Pe care Baciul Horea din Albac,
A ridicat-o înspre cer deodată:
Doamne sfinte, până când să tac,
Cine să-mi tragă sufletul pe roată?
Te nască dar, în pace Avrămuț
Măicuța ta, cea dintre toate una,
Că și acum, în Țara ta din Munți
Bântuie în voia ei furtuna;
Nu-i cine să îi pună pumnii-n piept,
Nestingherită iar făcându-și treaba,
Izbăvitorule de neam, te-aștept,
Nașterea ta să nu fie degeaba!
22 Iunie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu