Al vostru sunt...

 

Moților mei

 

Al vostru sunt și de acolo-mi trag

Izvoarele spre gura mea însetată,

Neam de moți, prea dureros de drag,

Mamă îmi ești și la nevoie-tată!

 

Neam al meu, statornic și frumos,

Cu regii și cu craii lui anume,

Spre cerul tău cu tălpile pe jos

Oriunde-aș fi rătăcitor prin lume

 

Când vin Acasă cu întreg văzduhul

De doruri adunate în desagi,

Simt cum se pogoară-n mine duhul

Ca freamătul pădurilor de fagi.

 

Gândul meu în Amintire scurmă,

Când amintiri sunt toate pe pământ,

Acolo m-a născut cu ani în urmă

O Mamă, purtător de nume sfânt...

 

Se varsă din șiștar în cântec zorii

Și dacă e întuneric pe pământ,

Moții mei de-aici și din istorii

Și după moartea mea o să vă cânt!

 

Mi-e dor de voi, cum grâului de pâine

Și vă iubesc durerile cât pot,

Al vostru sunt și veșnic voi rămâne

Cu lacrima și ochiul ei, cu tot...

 

Nicolae Nicoară-Horia