Azi e-ntâi Aprilie...

 

 

Astăzi e întâi April,

Fericirea se învață,

Cine nu a fost copil

Nu e nici matur în viață!

 

Mugurul visează floare,

Frunză ce-a plecat în toamnă,

Niciun cântec nu te doare

Când la Dragoste te-ndeamnă!

 

Oameni buni, lăsați deoparte

Ura dintre voi deșartă,

Gândul care vă desparte

Și mândria ce nu iartă!

 

Bucurați-vă de toate,

De la țipăt, la tăcere,

Fie-vă cu sănătate

Luna plină de Înviere

 

Și în fiecare acasă

Vie Sfânta Zi de Paști!

Pe sub zarea ei aleasă

Doamne, cum să nu te naști?

                 * * *

Azi e-ntâi Aprilie, nu simți

Mugurii din gând cum dau în floare?

Lumina din icoanele cu sfinți

Miroase-a mir de nard și-a sărbătoare!

 

Azi e-ntâi Aprilie, nu mint,

Pune mâna ta acolo unde

E-atâta primăvară și alint

Și în poemul, cel nescris, te-ascunde...

 

De bucurie plânge seva-n vii

Și pomii bat din palme prin grădină,

Azi e-ntâi aprilie, nu știi,

L-am așteptat cu-atâta Dor să vină!

 

Au înflorit cireșii...

 

Au înflorit cireșii astă-noapte,

Acum, când scriu, la umbra unui dor

De adevăr și de cireșe coapte,

Mă arde din cuvinte floarea lor.

 

Și s-a făcut mai ziuă peste lume

Și s-a făcut mai ziuă în pridvor-

Au înflorit cireșii- ce minune!

Hai să ne bucurăm de vestea lor!

 

Au înflorit și piersicii-n grădină

Și merii în curând vor da năvală,

Și-așa cum stau, de-a pururi în lumină,

Să nu îi mai cuprindă nicio boală.

 

Aprilie-i de-acum ca o mireasă,

Cuvintele dau muguri din izvod,

Au înflorit cireșii de Acasă,

Le fie împlinită floarea-n rod.

 

Mi-e sufletul ca zarea cea curată

Și trupul meu ca un ecou învins-

Au înflorit cireșii dintr-odată

În Poemul care ți l-am scris…

 

Nicolae Nicoară-Horia

Nicolae Grigorescu-O floare între flori