În somnul dulce, noaptea când te scalzi
De unde vine Visul?
Mă-ntrebam,
Copil fiind și mă
întreb și azi
Privind lumina
care-mi bate-n geam...
Mereu departe și mereu aproape
Visul acela tânăr dintre noi
Îl simt aici cum stăruie sub pleoape,
Când o să plece iarăși înapoi?
Oprește-mi-l, te rog, întinde mâna,
Nu-l simți cum arde tânăr ca un jar?
Au cine știe, nu ești tu stăpâna
Ce mi-l trimite ca pe un ștrengar?
Iar Visul celălalt, el ,bunăoară,
De dincolo de soarele cel viu
Îmi vine-ntotdeauna și-nfioară
Sufletul meu treaz, atunci când scriu...
* * *
Nu mă-ntreba ce fac şi cine
mi-s,
Lasă-mi liber gândul să îmi
fie
Cioplitor în Aer, cioplitor în
Vis,
Doamne, ce sublimă, dulce
meserie!
Şi din „truda” asta care mi-e
câştigul?
Încă e devreme şi nu pot să
ştiu,
Vino lângă mine când te arde
frigul,
Focul meu de tine e atât de
viu!
Tot mai clar mi-apare chipul
cel promis,
Gândul meu lucrează până se
termină-
Cioplitor în Aer, cioplitor în
Vis
Şi-mprejurul nostru așchii de
lumină...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu