E-aceeași
vreme pentru săraci și bogați!
Nu mai
încape Timpul în tipare,
Tot mai
mulți oameni trăiesc separați,
Nu mai
merg în viață pe-aceeași cărare...
„Fericirea”
aceasta n-o-nțeleg nicidecum,
Ce un
vierme din măr care scurmă,
Am condus
pe unul „pe ultimul drum,”
Vai, câtă
durere lăsase în urmă!
Venise acolo
aproape tot Satul
Și
soarele, bunul, cobora-n asfințit
Și acum
când scriu îi aud oftatul:
„Iartă-l,
Doamne, ce mult l-am iubit!”
.............................................................
Dragostea
laolaltă nu ne mai adună,
Cum sporește
ura în sufletul viu!
Să ne
iubim, cât suntem împreună,
Vine
vremea când e prea târziu...
20 Iunie 2026
Prietenii
mei să nu vă supărați,
Tot mai
mulți bărbați și femei
Noaptea în
pat dorm separați
Și-ntunericul
geme între ei!
Parcă
așteaptă un „ceva” să-i înhațe,
Nu-și spun
„noapte bună”, nici „bună dimineața!”
Fiecare își
strânge târziul în brațe,
Ce crudă și
cât de nedreaptă e viața!
Nu poți să
dai tinerețea înapoi,
Bătrânețea
din scripte nu o poți vinde,
Și-atunci
când pleacă unul din doi,
Pe cel
rămas ce jale-l cuprinde!
Nicolae Nicoară-Horia
Și valurile mării se iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu