Aș vrea să
tac, dar să tăcem deodată
Și-așa e-atâta larmă pe pământ,
Doar inima în pieptul tău să bată,
Inima mea cu Dorul de cuvânt!
Aș vrea să tac și-am vrut adeseori,
Tăcerea mea să-nmugurească-n tine,
Cu sufletul desculț, flămând în zori
S-aud Copilul dinspre Munți cum vine...
Mă uit în ochii tăi, tot mai adânci,
Vederea din înalt mă înfioară,
Vai, Poezia mea, tu de ce plângi,
Ce ne-rostire a-nceput să doară?
.......................................................
Mă numără tăcerile din toamne,
Mai am atâtea Amintiri de spus!
Să tac aș vrea, cât se cuvine, Doamne,
Cu Tine să vorbesc, acolo sus...
Vineri, 23 Octombrie 2026
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu