Duminică,
4 Ianuarie 2015
Erau zăpezi înalte cât suspinul,
Dar frigul nu-l simțeam deloc în oase,
Își scutură mirosul, precum crinul
Și-acum atâtea amintiri frumoase...
Acolo, pe sub liniștea adâncă,
Șoptește-n taină fiecare gând,
Opincile de-atunci așteaptă încă
Să le încalțe pruncul cel flămând!
Ca Făt-frumos de mă luam la trântă
Cu zmei și vrăjitoare din povești,
Mi-e dor de-această hărmălaie sfântă-
Copilăria mea, pe unde ești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu