21
Ianuarie 2015
Făcea
duș,
singură
în baie...
Deodată
un glas ca
de izvor,
tămăduitor,
a umplut
aerul
din jur:
eu sunt
apa
care te
șiroiește acum,
peste tot,
să nu te
rușinezi de mine!
Privirea
mea nu-ți face
niciun
rău,
te
primenește
doar.
Și pielea
ei albă,
ca zăpada
mieilor,
s-a
înfiorat
pătrunsă
de duh...
Să nu te
rușinezi de mine,
niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu