Dorul meu...

24 Ianuarie 2015

Zi și noapte prin Ardeal

Trece-un Dor fără de cal,

Trece dorul meu desculț

Ca un fulger peste Munți,

Trece dorul meu pribeag,

Până sus la Vidra-n prag

Și la Horia-n Albac,

Ducă-se, eu ce să-i fac?

Prin păduri cu umbra rară,

Pleacă dorul meu prin țară

Și Acasă când se duce

Dorul plânge lâng'o cruce...

Doar el știe de ce plânge,

Nimenea nu-l poate frânge,

Nicio roată, sau jungher,

Dorul meu e Dor din cer!

Plece dar, eu știu că vine

Totdeauna lângă mine,

Cuibărindu-mi-se-n gând,

Și atunci îl scriu flămând...