30
Decembrie 2014
Obosit niciodată,
întotdeauna flămând,
mă culc în fiecare seară
cu mirosul de pâine în gând.
Noaptea adorm pe la capătul ei,
somnul acesta e-un obicei
moștenit din părinți,
de la părinții lor,
el se învață
atât
de ușor!
Cu poemul pe buze
mă trezesc dimineața!
Îmi spăl în rugăciune
sufletul și fața,
totdeauna cu grijă,
cum fac și acum
și pornesc mai departe
prin viață
la drum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu