De unde vin...

22 Ianuarie 2015

Mă întreabă cineva, de unde vin?

Și-așteaptă de la mine un răspuns,

Poemul meu are-un miros divin,

Dar cine sunt, nu mă cunosc de-ajuns!

Dacă sunt tânăr, dacă sunt bătrân,

Nici nu mai știu acum atât de bine

De ce-am venit aici, pe-acest tărâm,

Nici clipa când m-am întâlnit cu mine...

Eu am venit ca umbra unui nor

Și-o sfântă bucurie mă învinge,

Știu doar că port cu mine-un Dor

Atât de înalt, c-abia îl pot atinge!

Când scriu, eu simt cum se înfioară

Pădurile de brazi și de goruni,

Mi-e dragă această minunată Țară

În care am cei mai frumoși străbuni!

Mi-e dragă viața-n care stau mereu

Cu gândul dus, acolo sus, departe,

Știu că există-n cer un Dumnezeu

De care doar cuvântul mă desparte!

Mă trag din Munții cei de aur grei,

Ca Arieșul dintre stânci prin lume

Și-adeseori de-acolo, Moții mei,

Îmi strigă Poezia mea pe nume...