Vineri,
16 Ianuarie 2015
Se face liniște din nou
Și peste teii din Copou,
La Botoșani, la Ipotești,
În Amintirea-n care ești...
Până la vară de acum
Uitarea va cădea duium
Și-atunci un muc de lumânare
Va plânge pe un țărm de mare,
Acolo, lângă Dorul sfânt,
Cel singurul de pe pământ...
Se face liniște din nou,
Ce-i viața asta? un ecou,
Cu marginile lui divine
Ce nici nu știm de unde vine ,
Ce nici nu știm spre unde pleacă,
Vor spune unii și ce-i dacă?
Din nemurirea-n care ești
Dojenitor tu ne privești,
Aici, în cercul strâmt și gol,
Invidia ne dă ocol...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu