Duminică,
25 Ianuarie 2015
Nu-i
vremea încă să mai tac și eu,
Mâna de
atunci nu va mai scrie,
Clipa o
știe numai Dumnezeu,
Nu voia
mea, ci voia Lui să fie!
Celor
certați, le treacă febra lor,
Răbdarea
să le fie îmbelșugată,
„Nimicurile”
azi nu mă mai dor
Și-mi văd
de treaba mea neterminată...
Dar
gălăgie-n van eu n-am făcut,
De am
vorbit la timp și cu măsură
Și poate
nu de-ajuns cât aș fi vrut
Să nu
stârnesc în jur prea multă ură!
Îmi voi
plăti la timp ultima rată,
Nu mi-a
plăcut tăcerea din cuvânt
Când îmi
era iubirea cenzurată,
De ea nu
scapă nimeni pe pământ;
Am îndurat
cât mi-a fost dat mereu,
De cel ce
sunt nu am purtat rușine-,
Nu-i
vremea încă să mai tac și eu?
Vorbească
cei ce știu cu mult mai bine,
Vorbească
cei ce-mi critică de zor
Poemul meu
ce nu s-a născut încă,
Atunci
când vor pleca, în urma lor
Va fi o
liniște atât de-adâncă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu