Dialogos...

28 Ianuarie 2015

Versul mi se potrivește-atât de bine,

Parcă l-ai scris anume pentru mine,

Îmi văd în el tot gândul din țărână,

Precum se vede cerul în fântână!

De unde mă cunoști, când niciodată

Nu mi-ai zărit făptura luminată

Atunci când îți citesc poemul scris?

Nici nu ne-am întâlnit, măcar în vis...

Drept-cititorul meu, tu ia aminte,

Nu-i nimenea stăpân peste cuvinte,

Cuvintele de-aici nu au hotare,

Le poartă-n gând și-n suflet fiecare,

De la-nceputul vremii ne-au fost date

Cu dragoste să le rostim pe toate;

Ne-asemănăm! vederea noastră încă

Nu e atât de clară și de-adâncă,

Ba unii dintre noi și-au pus pe chip

Câte un strat subțire de nisip

Să-i fie altfel de cum dat i-a fost

Cel promis în viață de-adăpost

Și dacă versul ți se potrivește

Simt în mine verbul cum dospește,

Nu sunt tăciuni pe vatră, ci cuvinte

Și-acolo e-aluatul tău fierbinte!

Iar pâinea va fi rumenă pe masă.

Precum e frumuseéa ta aleasă,

Te-aud când mă citești atât de bine-

Parcă ai scris anume pentru mine...