Duminică,
20 Septembrie 2015
Nu-i
disperare-n tot ceea ce scriu,
Îți spun
atâta doar, sunt și eu viu,
Cum aș
vrea în ochii, cei cuminți,
Să mă
alinți o vreme, să m-alinți,
Din seară
până se revarsă zorii,
Până
când trec spre asfințit cocorii,
Și-acolo
să rămân o viață întreagă,
De ochii
tăi, ce amintiri mă leagă!
...............................................
A început
să plouă, ploaie mută,
Sufletul
tău eu știu că mă ascultă
Și parcă
ți se face-un fel de milă
Ca în
poemul când erai copilă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu