17
Septembrie 2015
Nici greu
nu mi-e și nici ușor,
Pe suflet
nu am nicio cută,
Mă simt
ca umbra unui nor
Ce trece
peste voi tăcută.
Pe lume-i
tot mai multă larmă
Și
scrâșnetul e-atât de viu!
Până
când gândul o s-adoarmă,
Mă simt
și încă nu-i târziu...
Mă simt
ca iarba arsă-n vânt,
Ca nucul
cel bătut în toamnă,
Mă simt
așa, ca un cuvânt
Care mereu
să-l scriu mă-ndeamnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu