22
Septembrie 2015, spre seară...
„Te
iubesc!” mi-a spus o doamnă-n treacăt,
Eu nici
n-am apucat să îi răspund,
Parcă
aveam în piept închis un lacăt
Și cheia
aruncată-n râu pe prund...
Purtam
atunci în gând un fel de rime
Pentru ea,
grăbita cititoare
Și s-a
pierdut frumoasa în mulțime,
Iar gestul
ei neîmplinit mă doare;
Și-acum
îmi arde-o flacără sub tâmple
Și o
să-mi ardă cât o să trăiesc,
Iar mâine
dac-o fi să mi se întâmple
Nici nu
știu cum o să-i mulțumesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu