17
Septembrie 2015, spre seară...
Mă
doare-un umăr, umărul meu stâng,
Durerile
acestea, știu, sunt demne,
Dacă
vă spun nu-nseamnă că mă plâng,
Dar
de o vreme cred și eu în semne;
Sunt
prea imun la orice alifie
Și
totuși nu mă doare permanent-
Se
schimbă vremea! oare-așa să fie?
Cum
legile se schimbă-n parlament...
Și,
vorba aia, nu fac pe deșteptul,
Mirat
mă-ntreb, ca omul de la țară
Cu
gândul pironit pe cruce, dreptul
Nu
ar fi mai bine să mă doară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu