Nu vă certați de la colivă...

17 Septembrie 2015

Și vremea parcă-i în derivă,

Nici n-a plecat din lume mortul

Și vă certați de la colivă,

De ce râvniți să-i luați ortul?

Nu-i încă de împărțit averea,

Nimic din ea nu se cuvine,

Nici nu mai simt în trup durerea,

De parcă Apocalipsa vine!

Tăcerea-n suflet îmi pătrunde,

Sunt ca un râu secat pe prund,

Aș vrea să plec spre oareunde

Și-n bezna lui să mă ascund

Și-acolo să rămân o viață

Cu rugăciunea-n piept arzând,

Chiar moartea dacă-mi iese-n față

Să nu-i văd chipul surâzând...

Și vremea parcă-i în derivă,

De ce râvniți să-i luați ortul

Și vă certați de la colivă?

Nici n-a plecat din lume mortul...