Duminică,
13 Septembrie 2015
Prin
poemul meu trece un vuiet de vânt,
Ascultați-mi
neliniștea dintre cuvinte,
Tot ce
se-ntâmplă aici pe pământ
E gândit,
pregătit cu mult înainte...
Din
aluatul ce dospește acum
Mâine
pâinea va fi mult mai amară,
Freamătul
vine și crește pe drum,
De
dimineață și până spre seară...
Arde
întunericul la hotare flămând,
Cuibărindu-se-n
gânduri și-n mădulare,
Pe cruce
Răstignitul se-aude gemând
Și
geamătul dumnezeiesc mă doare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu