Vineri,
18 Septembrie 2015
Când e
bolnav Poetul, vă spun, luați aminte,
Citiți-i
fără teamă durerea din cuvinte,
Din soarta
lui și după, miros precum tămâia,
Citiți-l
fără teamă, chiar de-l cuprinde râia...
Să știți
că nicio boală nu lasă când se duce,
Întreaga
suferință se vindecă sub cruce!
Când e
bolnav Poetul, sărac și după moarte,
Ciudat,
așa cum este, nu stați de el departe;
El nu vă
cere milă, cu dragoste flămândă,
Din tot ce
are-n viață vă dă fără dobândă,
Când e
bolnav Poetul și nu poate s-adoarmă,
Atâta
doar vă roagă, să nu mai faceți larmă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu