Duminică,
27 Septembrie 2015
„căci eu
iubesc și flori și ochi și buze
și morminte ...”
Lucian Blaga
Nu vreau
să îmbătrânesc, doinea odată,
Cu glasul
ei dumnezeiesc o fată
Și
cântecul acela de demult
Adeseori
și astăzi îl ascult...
Mi-aduc
mereu cu drag de el aminte,
Nu vreau
să îmbătrânesc, oglinda minte,
Și dacă,
nu-i la nimeni de folos,
Iar
sufletul mi-e tânăr și frumos!
Când eram
copil sub chepeneag,
Cât îmi
doream să fiu și eu moșneag,
Să spun
povești, cum îmi spuneau și mie
În Satul
păstrător de veșnicie!
Mă uit la
anii mei și ei la mine,
De vârsta
mea de-acum nu mi-e rușine,
Precum din
Lancrăm ne spunea Poetul,
Iubesc și
eu, trecându-mă cu încetul...
Fata aceea
scrisă, din poveste,
Tot mai
frumoasă și mai dragă-mi este-
Nu vreau
să îmbătrânesc aud și-acum
Cântecul
ei, în urma mea pe drum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu