Vineri,
18 Septembrie 2015
Îmi
stăruie în minte
Cuvintele
din urmă-
„Eu
vin la tine, mamă!”
Durerea-n
ele scurmă
Și a
plecat Poetul
Pe calea
lui cea dreaptă,
Știa de
multă vreme
Că Mama
îl așteaptă;
Scârbit
de-această lume,
De tot
ce-n ea se-ntâmplă,
Îi auzea
chemarea
Zvâcnind
adânc sub tâmplă...
Când
trupul, plin de patimi,
L-au dus
atunci la groapă,
Durerea ei
flămândă
N-a vrut
să-l mai încapă!
”Eu
vin la tine, mamă!”
Și
parcă-l văd de-o vreme
Cum stă
și îi recită
Nescrisele
poeme,
Acolo-n
ceruri, unde
Sub
patrafir mereu,
De-atâtea
ori în tihnă
Vorbea cu
Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu